Nu am mai scris nimic despre ce face Ștef la grădiniță. Azi a fost zi de inspecție, iar încăperile au fost amenajate foarte frumos.
Holul de la intrare, unde sunt expuse zilnic lucrările lor |
Mutră în fața grădiniței |
Acum 2 săptămâni am avut prima încercare, ca să zic așa. Eram cât pe-aci să fim obligați să-l înscriem pe Ștefan la cursul optional de dans, curs pe care nu ne-am dorit să-l facă. Printr-un concurs de împrejurări, s-a întâmplat ca Ștefan să fie în prima ședință singurul copil care nu era înscris la dans, motiv pentru care educatoarea mi-a dat de înțeles că în această situație trebuie să-l înscriu și pe el, mai ales că el chiar dansase. Eu nu m-am tulburat prea mult și am zis că dacă asta e singura soluție, îl voi da la dans. Deși în adâncul sufletului nu-mi doream acest dans, pentru că așa simțeam, nici varianta cealaltă nu mi se părea o tragedie. Nașii, împreună cu soțul au fost cei care m-au făcut să încerc totuși să fac ceva, nu doar să accept situația. Ei s-au lamentat destul de mult pe tema dansului, prezentându-mi efectele negative etc. Eu m-am tulburat abia după ce am vorbit cu ei, pe de-o parte pentru că niciunul din ei nu era direct implicat în problemă, cum eram eu, pe de altă parte, deoarece mi se părea că eu am o stare de pace pe care ei nu au dreptul să mi-o strice. În fine, mă bucur că m-au determinat să acționez, așa că cu următoarea ocazie am vorbit cu educatoarea ca Ștefan să se joace în cealaltă sală în timpul dansului. Minunea Maicii Domnului a fost că educatoarea, foarte deschisă, mi-a spus că mai sunt 2 copii care nu sunt înscriși și că vor sta toți trei să se joace. (Fun fact: ceilalți doi se numesc Ștefan și Ștefania)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu