În liceu, confruntându-mă cu o cantitate mare de informații și timp limitat, citeam (degeaba) cărți de genul ,,Învață cum să înveți". Una din ideile principale pe care le-am reținut din ele - și care mi s-a confirmat prin experiență personală - este că un om învață mai ușor dacă face legături între informații.
Pentru că am doi copii mici pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, sper să-i fac creștini mari, încerc să fiu atentă la cum își educă oamenii credincioși pruncii, cum îi conving să renunțe la obiceiuri rele și cum le vorbesc. Din ce am observat până acum, pot spune că o educație reușită se face printr-un dialog permanent cu copilul, căruia trebuie să i se prezinte realitățile vieții în mod firesc, fără minciuni, prosteli, rușini fățarnice din partea părinților și, desigur, potrivit fiecărei vârste.
Citesc acum o carte* scrisă de un preot rus, despre educația fetelor (mai exact, cum să discuți cu o fetiță despre problemele arzătoare ale maturizării) și această carte este scrisă sub forma unui dialog între mamă și fiica ei, în intervalul de vârstă a copilului 5-15 ani. Tonul exprimării este unul firesc, deschis, și ceea ce mi-a plăcut mult sunt explicațiile prin analogie cu viața plantelor/animalelor, pentru ca un copil să înțeleagă că face parte din lumea creată de Dumnezeu și mai ales că existența lui nu este întâmplătoare și fără scop. Toate explicațiile, însă, sunt expuse într-o perspectică creștină, nu izolate și repezite, așa cum procedăm câteodată cu copiii din lipsă de timp (care e de fapt o falsă îndreptățire), lenevire, lipsă de dăruire față de ei. Lucrurile privite astfel în conexiune cu Dumnezeu, prin relații de cauză-efect, sunt mai ușor de înțeles de către cei mici, dar și mai ușor de reținut! Explicațiile fade, lipsite de interes sunt imediat percepute de copil ca fiind incomplete, iar acesta va căuta amănunte în alte surse, care de cele mai multe ori nu sunt de dorit.
Dumnezeu să ne ajute pe toți părinții să ne creștem pruncii cu dragoste, înțelepciune, răbdare și blândețe.
*Cartea fetelor, preot Alexei Gracev, ed. Credința strămoșească, 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu