Ispita vremurilor noastre: wegan sau cu carne? margarină sau unt? bio sau traditional? grădiniță sau ținut copilul acasă? homeschooling sau școală normală? Nu iartă pe nimeni frământarea această, este vremea libertății de opțiune, ești pus față în față cu alegerea. Nu e bine nici așa :).
În privința grădiniței, am încercat și încerc în continuare să mă las în voia Domnului. Personal, Ștefan mi se pare cam mic pentru grădiniță (mai ales când mă gândesc că eu am fost abia la 5 ani - etalonul ,,pe vremea mea, eu am făcut ca mine și așa este cel mai bine".)
L-am înscris la stat, are o educatoare foarte în regulă, tradiționalistă, e cam departe de casă (15 min mers pe jos). Deocamdată suntem în perioada de probă. Dificultățile ar fi: a început să plângă din a treia zi, trebuie să îmbrac și să car 2 copii de câte 2 ori pe zi, 5 zile pe săptămână, pe ploaie/ninsoare/frig, asta dacă nu iau mașina - și cu mașina ocolesc mult din cauza unor lucrări, depășind 15 min. Cum mă simt? Încă ciudat: las copilul care mi-a stat lipit zi de zi, plângând în brațele unei femei străine, mi se pare că mă obosesc mai mult decât să mă folosesc, gânduri peste gânduri dacă e bine ce fac, mă rog mai mult pentru Ștefan decât înainte, căci i-l predau lumii pentru 3 ore. A, și beneficiez de doar 2h30 acasă pentru treburi (adică doar cu un copil).
Aștept să se limpezească lucruile. Nu mi-am închis nicio ieșire: așa cum îl pot lăsa până la sfârșitul anului școlar, în caz că îi place, la fel de ușor îl voi și retrage, dacă nu se simte bine. După discuții cu alți oameni și după citirea mai multor articole pe această temă, mi-am dat seama că nu trebuie să pun școala mai presus de copilul meu, adică fie ce-o fi, el trebuie să facă această școală, să se chinuie, să îndure zilnic colegi care îi fac probleme sau profesori absurzi. Ci trebuie să fiu atentă la nevoile lui sufletești și să rămân deschisă spre schimbări, dacă e cazul. Sau chiar spre homeschooling, deși încă nu mă atrage așa mult ideea asta. De altfel maica Magdalena, ucenica starețului Sofronie din Essex, a formmulat o idee extrem de interesantă în cartea sa pe care am citat-o într-una din postările anterioare: într-o casă creștină, persoana trebuie pusă mai presus de reguli. Bineînțeles că sunt necesare niște reguli și limite. Dar este nevoie de flexibilitate, de adaptare, de răbdare și în primul rând de dragoste, iar acestea vor ghida părintele spre decizii bune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu