Citesc momentan, pentru îmbunătățirea limbii franceze, some random book - o carte de 2 lei înșfăcată pe fugă: Les jeunes filles, de un autor de care posibil nici franțuzii n-au auzit. Este alcătuită dintr-un schimb de scrisori între un scriitor și câteva fane. Cartea conține multă filozofie despre iubire, subiect răsucit pe toate părțile, scormonit, răscolit, lățit și înghesuit într-un pat al lui Procust literar.
,,Je connais bien l'amour; c'est un sentiment pour lequel je n'ai pas d'estime. D'ailleurs il n'existe pas dans la nature; il est une invention des femmes.", susține autorul-personaj.
N-am împotriva acestui fel de cărți decât faptul că fac educație. Idei din acestea inovatoare am tot citit, chiar și pe la scriitori autohtoni. Mai grav este că am văzut un fel de gândire similar la persoane apropiate, care știu sigur că au citit astfel de literatură educatoare. Paguba nu ar fi fost atât de mare dacă nu exista însușirea aceasta a oamenilor de a se împărtăși unii altora prin cuvânt (citit sau auzit). Desigur, atâta timp cât ai niște principii sănătoase, de preferat creștine, de preferat creștin-ortodoxe, nu te mai legeni ca trestia după fiecare vânt filozofic pe care ți-l suflă vreun Aristotel modern.
*Cunosc bine dragostea; este un sentiment pentru care nu am stimă. De altfel, el nu există în natură; este o invenție a femeilor.
