London romanian food

http://www.foodstory.ro/ce-ne-place/ileana-artisan-food-butcher-magazin-cu-produse-culinare-romanesti-din-londra
 

Dance...baby!

      Săptămâna trecută a avut loc serbarea de Crăciun la grădinița Ștefului. În afară de poezioara pe care trebuiau să o știe pentru rolul lor (pitici, zâne, prinți și prințese), cei înscriși la opționalele de engleză și dans au prezentat câte un număr împreună cu profesoarele respective. La numărul de dans am rămas stupefiată: micuții au fost obligați să danseze pe o două melodii în vogă, una cu Tenerife și alta cu verde la petrecere. Versuri foarte nepotrivite pentru 3-5 ani, cât au copiii din grupa lui Ș. De dragul melodiei ritmate...s-au ,,distrat" părinți și copii nevinovați. Mi-au dat lacrimile... Deși Ștef mi-a fredonat vreo 3 zile prin casă verde la petrecere (asta e tot ce a reținut), pt el nu-mi fac griji la vârsta asta. Nici ceilalți n-or să se desfrâneze doar că au dansat pe mel astea, dar prin pași mici se bătătorește ,,calea cea largă".
      În rest, ce să zic, lucrurile merg destul de bine. Îmi place că educatoarea este genul de om care-și face treaba; lucrează mult cu ei, expune ce a lucrat, și se vede că o face din conștiință. Am vorbit cu părinți de copii de la alte grădinițe (din Ploiești) și pot să zic că Dumnezeu ne-a călăuzit pașii spre această grădi, care ne e pe plac. Ș învață mult mai multe lucruri decât aș putea să-l învăț eu acasă, pentru că pur și simplu nu am timp din cauza situației (singură până la 18, doi copii mici, nobody to help). 

Instrumente de învățare

1. prima etapă: denumirea obiectelor/noțiunilor/imaginilor de către părinte/educator
2. a doua etapă: a. identificarea de către copil a obiectelor denumite de părinte; b. denumirea de către copil a obiectelor arătate de părinte
3. a treia etapă: plasarea componentelor la locul lor, a părților în întregul din care au fost luate
4. asocieri: noțiuni opuse, jumătate-sfert, cauză-efect, pui-adult,color-alb&negru, contur-formă plină, mic-mare, literă mare-literă mica, meserie-unelte, imagine-denumirea lui, simț-organ de simț
5. perechi de obiecte/imagini, culori identice, forme identice

Un blog f. frumos

http://cartilecopilarieimele.blogspot.ro/

      O să vă placă :). Eu o să le scot pe hârtie.

Inspecție

       Nu am mai scris nimic despre ce face Ștef la grădiniță. Azi a fost zi de inspecție, iar încăperile au fost amenajate foarte frumos.

      



Sala de joacă
 



 

 

 

Sala de activități





 



Holul de la intrare, unde sunt expuse zilnic lucrările lor

 

 



Gata de plecare

 



Mutră în fața grădiniței

 

 

      Acum 2 săptămâni am avut prima încercare, ca să zic așa. Eram cât pe-aci să fim obligați să-l înscriem pe Ștefan la cursul optional de dans, curs pe care nu ne-am dorit să-l facă. Printr-un concurs de împrejurări, s-a întâmplat ca Ștefan să fie în prima ședință singurul copil care nu era înscris la dans, motiv pentru care educatoarea mi-a dat de înțeles că în această situație trebuie să-l înscriu și pe el, mai ales că el chiar dansase. Eu nu m-am tulburat prea mult și am zis că dacă asta e singura soluție, îl voi da la dans. Deși în adâncul sufletului nu-mi doream acest dans, pentru că așa simțeam, nici varianta cealaltă nu mi se părea o tragedie. Nașii, împreună cu soțul au fost cei care m-au făcut să încerc totuși să fac ceva, nu doar să accept situația. Ei s-au lamentat destul de mult pe tema dansului, prezentându-mi efectele negative etc. Eu m-am tulburat abia după ce am vorbit cu ei, pe de-o parte pentru că niciunul din ei nu era direct implicat în problemă, cum eram eu, pe de altă parte, deoarece mi se părea că eu am o stare de pace pe care ei nu au dreptul să mi-o strice. În fine, mă bucur că m-au determinat să acționez, așa că cu următoarea ocazie am vorbit cu educatoarea ca Ștefan să se joace în cealaltă sală în timpul dansului. Minunea Maicii Domnului a fost că educatoarea, foarte deschisă, mi-a spus că mai sunt 2 copii care nu sunt înscriși și că vor sta toți trei să se joace. (Fun fact: ceilalți doi se numesc Ștefan și Ștefania)

 

 

 



Materii

      Această postare și precedenta fac parte din planul pe care încerc să îl realizez în legătură cu ce aș vrea să fac acasă cu copiii. Am numerotat noțiunile în funcție de gradul de dificultate, începând, firește de la cele mai ușoare.

• MATEMATICĂ -
1. expunerea la muzică de Mozart, Bach, Beethoven
2. numerele - vizualizare și memorare
3. numărare
4. mulțimi
5. fracții (sfert, jumătate, întreg)

• LIMBA ROMÂNĂ -
1. denumirile obiectelor din jur (flash-cards, cărți cu imagini)
2. cititul poveștilor de către părinți
3. literele - vizualizare și memorare
4. alfabetul
5. memorat poezii
6. pus să povestească
• LIMBI STRĂINE -
1. denumirea obiectelor din casă, flash-cards, deocamdată oral
2. expunere la limbi străine prin vorbit copilului, cântece, povești, desene
3. învățarea noțiunilor din alte domenii în paralel (numerele, literele, părțile corpului) 

• GEOGRAFIE -
1. arătat copilului pe hartă continentele, oceanele, țările mai mari
2. steagurile câtorva țări
3. marile unități de relief + dispunerea în România

• ISTORIE -

            1. ascultat cântece patriotice (Ștefan, Domn cel Mare, Marșul lui Iancu, Ultima noapte a lui Mihai Viteazul etc.)

            2. portretele celor mai cunoscuți domnitori, asocieri cu numele lor, pentru copii mai mari: asocieri cu secolul/anii domniei

          3. pentru istoria universală (la copii mai mari): harta cu primele mari imperii 

• FIZICĂ + CHIMIE - diverse experimente explicate, accent pe relația cauză-efect

• BIOLOGIE (PLANTE) + ZOOLOGIE- imagini și denumiri ale plantelor/animalelor dintr-o anumită regiune

• ANATOMIE -
1. părțile exterioare ale corpului
2. simțurile
3. organe interne (sunt bune machetele și planșele)
4. sistemele funcționale

• SPORT - Ștefan poate să facă și îi plac podul, rostogolirile, statul în cap spijinit de perete (element propriu), gimnastica ușoară se poate începe cu înotul, restul de sporturi sunt contraindicate la această vârstă, voi explica mai încolo de ce.

• DESEN/ARTĂ -
1. de la 1 an: pictură cu degete, pensulă, carioci, creioane colorate
2. de la 3 ani: lipici cu sclipici, ștampile, abțipilduri, plastelină
3. copii mai mari: tangram, colaje, origami, șabloane (pt vârste mici se folosesc bureți)
4. activități complexe: pictură pe hârtie/ceramică/sticlă/lemn, filigram, quiling, traforaj, pirogravură, olărit, modelaj - ceară/plastelină/ipsos, desen prin răzuire.     

Homeschooling și o listă

      După câteva luni de tatonare a terenului în legătură cu varianta de educație pe care o prefer pentru copiii mei (luni în care m-am stresat mai puțin decât mă așteptam), m-am decis să încerc combinarea celor două curente care dau junghiuri părinților (homeschool-școală de stat). După cum am spus, l-am înscris pe Ștefan la grădiniță. După prima săptămână, care a fost de foc, apele s-au liniștit, iar Ștef îmi spune zilnic că îi place la grădiniță, ceea ce e de bine.

      Însă odată cu începutul grădiniței, îndemnată de soț și urmând exemplul nașei care s-a înarmat cu cărți de activități, m-am gândit că trebuie să mă implic mai mult în educația copiilor, măcar a primilor 2, căci dacă ajung la 6-7, nu o să reușesc decât să ofer afecțiune celor din urmă, așa cum spunea Ecaterina într-o postare.

      Deocamdată nu dispun de o bază de materiale foarte bogată, însă mi-am alcătuit un plan pe care să-l îmbogățesc pe parcurs. Așadar, iată materiile care trebuie să facă parte din cultura generală a unui om, după părerea mea:

1. MATEMATICĂ
2. LIMBA ROMÂNĂ
3. LIMBI STRĂINE
4. GEOGRAFIE
5. ISTORIE
6. FIZICĂ
7. CHIMIE
8. BIOLOGIE (PLANTE)
9. ZOOLOGIE
10. ANATOMIE
11. SPORT
12. DESEN/ARTĂ
13. MUZICĂ
14. RELIGIE

     

     Opțional și pentru copii mai mari se pot introduce: ECONOMIE, LOGICĂ, PSIHOLOGIE, FILOZOFIE (sunt destul de dificil de predat în varianta homeschool, probabil părintele ar trebui să cunoască foarte bine materia sau să știe să selecteze noțiunile fundamentale).

      Voi încerca să detaliez lista cu noțiunile care ar putea fi învățate de copii între 0 și 3 ani - 3 ani jumătate.

     



Grădinița

      Ispita vremurilor noastre: wegan sau cu carne? margarină sau unt? bio sau traditional? grădiniță sau ținut copilul acasă? homeschooling sau școală normală? Nu iartă pe nimeni frământarea această, este vremea libertății de opțiune, ești pus față în față cu alegerea. Nu e bine nici așa :).

      În privința grădiniței, am încercat și încerc în continuare să mă las în voia Domnului. Personal, Ștefan mi se pare cam mic pentru grădiniță (mai ales când mă gândesc că eu am fost abia la 5 ani - etalonul ,,pe vremea mea, eu am făcut ca mine și așa este cel mai bine".)

      L-am înscris la stat, are o educatoare foarte în regulă, tradiționalistă, e cam departe de casă (15 min mers pe jos). Deocamdată suntem în perioada de probă. Dificultățile ar fi: a început să plângă din a treia zi, trebuie să îmbrac și să car 2 copii de câte 2 ori pe zi, 5 zile pe săptămână, pe ploaie/ninsoare/frig, asta dacă nu iau mașina - și cu mașina ocolesc mult din cauza unor lucrări, depășind 15 min. Cum mă simt? Încă ciudat: las copilul care mi-a stat lipit zi de zi, plângând în brațele unei femei străine, mi se pare că mă obosesc mai mult decât să mă folosesc, gânduri peste gânduri dacă e bine ce fac, mă rog mai mult pentru Ștefan decât înainte, căci i-l predau lumii pentru 3 ore. A, și beneficiez de doar 2h30 acasă pentru treburi (adică doar cu un copil).

      Aștept să se limpezească lucruile. Nu mi-am închis nicio ieșire: așa cum îl pot lăsa până la sfârșitul anului școlar, în caz că îi place, la fel de ușor îl voi și retrage, dacă nu se simte bine. După discuții cu alți oameni și după citirea mai multor articole pe această temă, mi-am dat seama că nu trebuie să pun școala mai presus de copilul meu, adică fie ce-o fi, el trebuie să facă această școală, să se chinuie, să îndure zilnic colegi care îi fac probleme sau profesori absurzi. Ci trebuie să fiu atentă la nevoile lui sufletești și să rămân deschisă spre schimbări, dacă e cazul. Sau chiar spre homeschooling, deși încă nu mă atrage așa mult ideea asta. De altfel maica Magdalena, ucenica starețului Sofronie din Essex, a formmulat o idee extrem de interesantă în cartea sa pe care am citat-o într-una din postările anterioare: într-o casă creștină, persoana trebuie pusă mai presus de reguli.  Bineînțeles că sunt necesare niște reguli și limite. Dar este nevoie de flexibilitate, de adaptare, de răbdare și în primul rând de dragoste, iar acestea vor ghida părintele spre decizii bune.
     

     

Long time no see

      Ce am mai făcut în ultima vreme? Nimic extraordinar, privind din exterior: am stat cu copiii, am plecat pentru a patra oară la Târgu Jiu ,,în interes de servici", am trăit :).

      Din punct de vedere sufletesc, am oscilat ca de obicei între stări de răcire a relației cu Dumnezeu și de rugăciune intensă pentru anumite cauze. După ce acum 4 luni mă frământam peste măsură la gândul că, uite eu nu am nicio sporire duhovnicească, ba mai rău chiar alunec pe pantă în jos, la ora actuală pot spune că mă simt exact ca după limpezirea unei ape: se vede realitatea așa cum este sau altfel spus, îmi văd locul în care mă situez. Și anume, nu pot spune că nu am nicio sporire duhovnicească, asta ar însemna să anulez toate rugăciunile pe care le-am făcut și toată nădejdea pe care am avut-o și ar însemna chiar să neg principiul de credință conform căruia Hristos lucrează în noi. Privind inapoi îmi dau seama că problema reală nu a fost dacă am sporit ori nu, ci faptul că îmi doream să văd această sporire în mod contabilicesc.

      Unul din lucrurile pe care le-am învățat în ultima perioadă este că Hristos este atât de gingaș în noi, încât oricât de bine intenționate, pateritice și filocalice ar fi gândurile și faptele omului, dacă acesta nu dă dovadă de aceeași gingășie, nu-L poate simți pe Hristos aproape deloc.

       Un alt lucru ar fi realizarea a cât de mare este virtutea nădejdii, în opoziție cu dejnădejdea ca patimă deja sădită. La mine deznădejedea poate fi suficient de puternică încât să mă facă să stau pe loc și să nu înaintez pe scara mântuirii. Mi-am dat seama că deznădejdea nu trebuie să ia forme tulburătoare ca să te impiedice în lucrarea ta și nici măcar nu trebuie să fie sesizată din exterior, de către ceilalți, ci poate lua forma unui simplu gând care te robește ,,iar am făcut păcatul ăsta, acum trebuie să o iau de la capăt, să petrec ore de rugăciune ca Dumnezeu să mă restabilească de unde am căzut".

      Un al treilea lucru în care m-am întărit este vederea lui Dumnezeu ca vindecător absolut de patimi, dimpreună cu Maica Sa. Toate aceste lucruri sunt frumoase când le citești la Sfinții Părinți și îți dau curaj să mergi mai departe. Însă când vezi adevărul lor cu ochii sufletului pur și simplu te propulsează spre un nou pas, iar acestea fac parte din taina sufletului, din ceea ce se cheamă adâncimea sufletului omenesc, așa cred eu. Iar acest suflet, deși profund, își găsește vindecare de orice rană, oricât de veche ar fi, atunci când omul cere cu sinceritate ajutorul.

 

No comment - Pr. Paisie Aghioritul

      La cincisprezece ani, are loc o intamplare care ii incredinteaza inima pe vecie de adevarul credin­tei crestine. Unul din prietenii fratelui sau mai mare, ca sa-l faca sa lepede toate „ciudateniile” sale, s-a apucat sa-i spuna teoria lui Darwin si ca Hristos nu este Dumnezeu. In sufletul tanarului s-a strecurat atunci indoiala si, in nevinovatia sa, si-a zis: „Voi merge sa ma rog si, daca Hristos este Dumnezeu, mi Se va arata, ca sa cred”. Insa, dupa cateva ceasuri de rugaciune incordata, nimic nu s-a aratat — nici o umbra, nici un glas. Atunci ta­narul si-a zis, punand gand bun si cu marime de suflet:

      „Si simplu om sa fi fost Hristos, cum mi-a spus Kostas, merita sa-L iubesc, sa-L ascult si sa ma jertfesc pentru El. Nu doresc nici Rai, nici altceva. Sfintenia si bunatatea Lui merita orice jertfa!”.

      Iar Domnul, Cel ce locuieste intru cei sme­riti si blanzi si fara de rautate, nu a trecut cu ve­derea lupta plina de barbatie a tanarului Arsenie cu duhul necredintei.

      „Atunci mi S-a aratat Insusi Hristos intr-o Lumina negraita. M-a privit cu multa dragoste si mi-a spus: «Eu sunt Invierea si Viata. Cel ce crede in Mine, si de va muri, viu va fi»”.

 

 

Familia Ortodoxă, nr.7, iulie, 2014

Aveți pereche!...

      Am citit pe blogurile de mame cu mai mult de 2 copii ce întrebări indiscrete poți primi referitor la nașterea de mai mult de 2 copii. Cele mai multe nedumeriri ale celor care nu acceptă multi-nașterea sunt legate de faptul că la ce îți mai trebuie al 3-lea copil dacă ,,ai deja pereche". Un copil în plus ,,are sens" dacă, de exemplu, primii doi sunt doar fete sau doar băieți. Hai, cu ,,generozitate", un al patrulea, dacă primii trei sunt de același gen, că, deh, nu ,,ți-a ieșit", sau ,,voia și soțul un băiat".

      Mă amuz, că eu sunt la etapa ,,aa! aveți pereche! ce frumos!". Abia aștept să văd câte din persoanele care mi-au spus asta, se vor bucura la fel și de al treilea. Cred că pot să le dau replica ,,am trecut la adunarea cu doi, doamnă! 2+1, știți?". Bineînțeles, n-o să zic asta niciodată, e o notă de ironie, dar mă gândeam că până vine al treilea aș putea să zic cui mi-o mai spune că am pereche: ,,păi ce să zic, dacă nu ieșea perechea din primi doi, din cei 10 copii pe care am de gând să-i nasc, sigur voi avea una!" :).
      And by the way: ce-o fi cu expresia asta? Pereche înseamnă prin definiție două ființe/obiecte de același fel. Dacă se referă la copii, nu văd rostul să spui ,,pereche", poți spune doi copii. Spui am văzut o pereche de bătrâni. Adică un cuplu. Pereche spui când e vorba de doi oameni aflați într-o relație. ,,Și-a găsit sufletul pereche". Dar când e vorba de copiii din aceeași familie??


Nu cerceta aceste legi, căci ești nebun de le-nțelegi...

Cu mărime de suflet

      ,,[...] Astazi viața noastră a devenit lipsită de bucurie si grea pentru ca s-a imputinat eroismul, marimea de suflet. Chiar si oamenii duhovnicesti gandesc negustoreste. Ajung sa traiasca o viata, chipurile, duhovniceasca, dar de fapt cauta sa se desfateze de orice pana acolo incat sa nu se osandeasca. Unii ca acestia socotesc: “Asta osandeste? Nu osandeste. Deci ma pot desfata de ea”. In problema postului spun: “Maine este vineri. In seara asta pot sa mananc carne pana la douasprezece fara cinci. Asadar ada sa mancam! Dupa douasprezece nu mai merge; se schimba ziua; este pacat”. Adica vor ca nici raiul sa nu-l piarda, dar si in aceasta viata sa se desfateze. Si astfel prin prisma acestei cugetari negustoresti a lor vad si cele despre pacat si cele despre iad. Insa de ar fi gandit cu marime de suflet, ar fi spus: “Hristos S-a rastignit si a suferit atatea pentru mine si eu sa-L ranesc cu o fapta pacatoasa de a mea? Nu pentru altceva nu voiesc sa merg in iad, ci pentru ca nu voi putea suferi sa-L stiu mahnit pe Hristos pentru faptul ca sunt in iad”.

Sa nu facem binele cu socoteli, ca sa luam plata, ci sa ne nevoim din dragoste pentru Hristos. Orice facem, sa-l facem curat, pentru Hristos; sa luam aminte sa nu aiba inlauntru ceva omenesc, iubire de sine, interes etc. Sa avem in minte ca Hristos ne vede, ne urmareste si sa incercam sa nu-L mahnim. Altfel se destrama si credinta noastra si dragostea noastra."


Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevoință Duhovnicească

Ce nu cunoaște un părinte tânăr la începutul vieții de familie

1. că deși vine cu multe patimi din familie și eșuează în primele încercări din educația copilului său, cu ajutorul lui Dumnezeu, poate deveni un părinte excelent, și asta fără cursuri și fără un talent pedagogic înnăscut. Dar este nevoie de multă rugăciune...
2. că un copil mic poate avea gura mare și te poate convinge să îi faci pe plac, dar dacă ești hotărât și ferm, cedează
3. că reușita educației constă în a găsi un echilibru între a-i respecta copilului libertatea pe care Însuși Dumnezeu i-a dăruit-o și o respectă, și a impune niște limite, atât de necesare pentru formarea unui om

(Am ținut să notez aceste concluzii, deoarece la baza lor au stat niște temeri îndelungate care m-au frământat după nașterea primului copil. A nu se înțelege că am reușit să le pun în practică, ci doar mi s-au clarificat în minte.)

Ce zice Ștefan

      Dimineața, la 8, dormind eu un somn mai mult zgomotos decât profund:

      - Hai, măi mamă, trezește-te, ce atâta respirație ?!

      - Sunt păianjeni sub pat?

      - Nu.

      - De ce nu sunt?

 

      Lui Ștef îi place cântecul ,,O vioară mică de-aș avea". Mergând la Breaza, unde mamaia lui are o vecină Viorica, am putut asculta varianta ,,O viorică mică de-aș avea".

 

      După o zi în care mi-a cerut tot ce a văzut cu ochii (,,mami dă-mi și mie..."), seara în timp ce întindeam rufe pe balcon: Mami, dă-mi și mie noaptea!"

 

      Mai ascultăm Cutiuțele muzicale, în care e o melodie ,,Hai la horă, măi, flăcăi/ Să jucați bătuta măi". Supărat că nu i se îmbinau două piese, Ștef zice: ,,Stai aici, măi flăcăi"

 

      Versuri originale marca Ștefan: ,,și părintele plângea/în biserică să-l ia"

 

      Când a venit mama să stea la noi, i-am pus Ostrovul, 3 Pilde și alte filme. După jumătate de oră de privit, flăcăul ne reproșă: ,,creștinilor!"

 

      Tot mama l-a întrebat ,,ce scoate pompa aia (de țitei) din pământ?", și ca să-l ajute i-a spus prima silabă ,,ți...". Ștef: ,,țigănie!"

     

 

 

Fustă și pantalon

      În urmă cu câteva luni, am avut o scădere în privința mărturisirii. Furată de gândul că mă ocup singură de doi copii și ar trebui să îmi fac deplasările și ieșirile din casă mai ușoare, am început să port (din nou) pantaloni: la cumpărăturile din timpul zilei și la parc. Istoria pantalonului la mine s-a încheiat în liceu când, sătulă de glasul conștiinței care mă mustra la fiecare mers către și de la școală, i-am zis mamei că vreau să port fuste, iar pantalonii i-am lăsat de-o parte. (La care mama mi-a dat bucuroasă fustele ei pepit de când era ea tânără, :D yes, I know). Pantaloni am mai purtat ocazional, la sport, la magazinul de la colț, la țară și acasă. Ei bine, ce-mi veni acum două luni să reiau acest articol vestimentar? Gândul s-a fixat de mai mult timp, mai ales că nu mi-a fost chiar la îndemână să mă acomodez în noul oraș de reședință. Am ajuns să gândesc că, uite e mai comod așa, uite că port bluze peste panatalon și deci nu e așa rău, că sunt singura din parc care poartă fuste - da, și aici am atins punctul sensibil. De fapt, toate aceste gânduri s-au învârtit în jurul observării subconștiente că în Ploiești femeile tinere nu prea poartă fuste. Cumva faptul că fac notă discrepantă m-a determinat să mă schimb eu în loc să stau drept, să stau cu frică și să iau aminte. Când am sesizat că deja e prea mult pantalon, am spovedit și pantalonul a fugit în șifonier mult mai ușor decât înainte de spovedanie, deoarece trebuie să recunosc că mă cam ,,înjugase".

      De ce este fusta o mărturisire a lui Hristos? Deoarece creștinul este chemat să-L mărturisească (așa cum am citit alaltăieri într-un articol, cea mai mare faptă bună a creștinului este mărturisirea lui Hristos), iar acest lucru nu se face ieșind în fața blocului și strigând la oameni ,,sunt creștin!", ci prin fapte mărunte, de la îmbrăcăminte la comportament - da, detaliile contează. Noi femeile Îl mărturisim pe Domnul printr-o îmbrăcăminte decentă, destinată femeilor (cine nu știe istoria pantalonului, să caute pe Google). 

O părere

      Citesc momentan, pentru îmbunătățirea limbii franceze, some random book - o carte de 2 lei înșfăcată pe fugă: Les jeunes filles, de un autor de care posibil nici franțuzii n-au auzit. Este alcătuită dintr-un schimb de scrisori între un scriitor și câteva fane. Cartea conține multă filozofie despre iubire, subiect răsucit pe toate părțile, scormonit, răscolit, lățit și înghesuit într-un pat al lui Procust literar.

 

      ,,Je connais bien l'amour; c'est un sentiment pour lequel je n'ai pas d'estime. D'ailleurs il n'existe pas dans la nature; il est une invention des femmes.", susține autorul-personaj.

 

      N-am împotriva acestui fel de cărți decât faptul că fac educație. Idei din acestea inovatoare am tot citit, chiar și pe la scriitori autohtoni. Mai grav este că am văzut un fel de gândire similar la persoane apropiate, care știu sigur că au citit astfel de literatură educatoare. Paguba nu ar fi fost atât de mare dacă nu exista însușirea aceasta a oamenilor de a se împărtăși unii altora prin cuvânt (citit sau auzit). Desigur, atâta timp cât ai niște principii sănătoase, de preferat creștine, de preferat creștin-ortodoxe, nu te mai legeni ca trestia după fiecare vânt filozofic pe care ți-l suflă vreun Aristotel modern.

 

 

 

 

 

 

 

*Cunosc bine dragostea; este un sentiment pentru care nu am stimă. De altfel, el nu există în natură; este o invenție a femeilor.

Persuasiune

      O rudă apropiată a stat câteva zile cu mine și copiii, deoarece soțul e plecat. Fiind o persoană care se jenează să ceară și fiind și musafir, a trebuit să fiu atentă la nevoile ei și să o întreb mereu dacă vrea cutare sau cutare lucru. Partea mai grea a fost că, din politețe refuza multe lucruri și eu nu puteam să-mi dau seama dacă refuzul era motivat într-adevăr de lipsa de nevoie. Așa că am apelat la aceeași metodă pe care o folosesc cu Ștefan - copilul aflat la vârsta negației, negării și renegării.

 

      - Vrei plăcintă sau orez cu lapte?

      - Ăăă...plăcintă!

 

      Dacă aș fi întrebat:

      - Vrei plăcintă?

      Mi s-ar fi răspuns politicos:

      - Nu, mulțumesc, nu mai pot.

 

      Probabil că un psiholog ar putea spune cum se numește această tehnică; mie mi se pare că unii oameni, în prezența unor persoane cu care nu se simt 100% lejer, caută să dea răspunsuri cât mai scurte, pentru a micșora durata de contact verbal cu acele persoane, și de aceea trebuie să le ajuți pe căi ocolite să își manifeste dorințele.

Conexiuni

      În liceu, confruntându-mă cu o cantitate mare de informații și timp limitat, citeam (degeaba) cărți de genul ,,Învață cum să înveți". Una din ideile principale pe care le-am reținut din ele - și care mi s-a confirmat prin experiență personală - este că un om învață mai ușor dacă face legături între informații.

      Pentru că am doi copii mici pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, sper să-i fac creștini mari, încerc să fiu atentă la cum își educă oamenii credincioși pruncii, cum îi conving să renunțe la obiceiuri rele și cum le vorbesc. Din ce am observat până acum, pot spune că o educație reușită se face printr-un dialog permanent cu copilul, căruia trebuie să i se prezinte realitățile vieții în mod firesc, fără minciuni, prosteli, rușini fățarnice din partea părinților și, desigur, potrivit fiecărei vârste.

      Citesc acum o carte* scrisă de un preot rus, despre educația fetelor (mai exact, cum să discuți cu o fetiță despre problemele arzătoare ale maturizării) și această carte este scrisă sub forma unui dialog între mamă și fiica ei, în intervalul de vârstă a copilului 5-15 ani. Tonul exprimării este unul firesc, deschis, și ceea ce mi-a plăcut mult sunt explicațiile prin analogie cu viața plantelor/animalelor, pentru ca un copil să înțeleagă că face parte din lumea creată de Dumnezeu și mai ales că existența lui nu este întâmplătoare și fără scop. Toate explicațiile, însă, sunt expuse într-o perspectică creștină, nu izolate și repezite, așa cum procedăm câteodată cu copiii din lipsă de timp (care e de fapt o falsă îndreptățire), lenevire, lipsă de dăruire față de ei. Lucrurile privite astfel în conexiune cu Dumnezeu, prin relații de cauză-efect, sunt mai ușor de înțeles de către cei mici, dar și mai ușor de reținut! Explicațiile fade, lipsite de interes sunt imediat percepute de copil ca fiind incomplete, iar acesta va căuta amănunte în alte surse, care de cele mai multe ori nu sunt de dorit.

      Dumnezeu să ne ajute pe toți părinții să ne creștem pruncii cu dragoste, înțelepciune, răbdare și blândețe.

 

*Cartea fetelor, preot Alexei Gracev, ed. Credința strămoșească, 2006

Ordinea și curățenia în casă

      Cele mai folositoare sfaturi pentru organizarea treburilor casnice (în căminul meu) mi s-au părut următoarele:

 

• să te ocupi în fiecare zi de un singur colț din casă pentru a face curățenie/ordine - aceasta însemnând un raft, un dulap mic sau o zonă din cameră, dar să nu fie ceva obligatoriu zilnic
• să te ocupi de o singură activitate pe zi în loc de câte 5 min din 10 trebușoare, mai ales când trebuie să te întrerupi constant pentru nevoile copiilor. Eu mă descurc de minune în felul acesta. Fiecare treabă din următoarea categorie este destinată unei singure zile: goblen, cusut, călcat, internet, citit (duminica). Acestea nu sunt, ca să zic așa, urgențe. Următoarele le îndeplinesc în funcție de nevoie, nu au zile prestabilite: gătit, cumpărături, spălat rufe. Curățenia generală se face de regulă la sfârșit de săptămână. Nu am un tabel cu ce trebuie făcut în fiecare zi, pentru că nu pot să îl respect. Am încercat mai mulți ani, fără succes. Dar principiul de mai sus e nou și funcționează; dacă îl am în minte e suficient. În plus, ajută și experiența, după câțiva ani te obișnuiești cu locuința, cu nevoile familiei tale și intri automat într-o rutină.

      Unde domnește haosul, este nevoie de multă organizare.

Cratima și gerunziul

      Două lucruri pe care le-am reținut din liceul de filologie pe care l-am absolvit, dintre care pe unul l-am învățat de la mama :)), sunt următoarele:

• dirigintele (prof. de română) ne-a atras atenția că sărăcirea limbii se face și prin evitarea utilizării unor timpuri verbale, în mod special a perfectului simplu (specific mai ales în zona Olteniei: fusei, mersei, făcui). Toate timpurile verbale sunt corecte, chiar dacă perfectul simplu pare regional, retrogad sau demodat, și trebuie utilizate în funcție de timpul (de aceea se și numesc timpuri) despre care se vorbește. Fără să discut cu ea despre detaliul acesta, mama s-a arătat deranjată de faptul că la orele ei (e profesoară) elevii, când sunt puși să explice sau să spună teoria, evită cu desăvârșire gerunziul (fiind, mergând, făcând) și abuzează de perfectul compus (am fost, am mers, am făcut). Culmea e că după sesizarea ei, chiar am observat acest lucru la multe persoane din jurul meu (eram și eu înconjurată de mulți copii).
• tot dirigintele ne-a sfătuit să folosim cu încredere și în scris, și în vorbire cratima în situații precum: care-mi place, în loc de care îmi place, ce-i dai, în loc de ce îi dai. Nu am reținut motivul, dar mi se pare că este evitată o anumită poticnire și limbajul devine mai fluid.

  

Jucării

Jucării pe care ar trebui să le aibă un copil mic și care au succes:

1. cuburi de construcție
2. piese de îmbinat - conectori și alte piese
3. mașinuțe
4. păpuși/plușuri
5. recipiente de diferite culori/dimensiuni/tipuri
6. cretă/creioane/acuarele/pensule/markere/carioca și hârtie
7. cutie/coș cu multe obiecte de diferite tipuri pe care să le studieze singur
8. cărți cartonate/textile/plastic
9. mingi de diferite mărimi, texture - mai ales la băieți
10. puzzle

       

Varză călită

      Soacra mea m-a învățat multe rețete bune și o mulțime de secrete prețioase. Dar sper să nu fac o nedreptate postând mai jos o rețetă de la tata socru, banală, dar tare bună.

• se călesc 4 cepe în ulei suficient pentru ele, nu mai mult
• se toacă mărunt 1+1/2 varză murată și se adaugă peste ceapa îngălbenită
• se amestecă des
• se stinge când gospodina consideră că e comestibilă, max 90 min
• fără sare, fără bulion și fără alte condimente

      Eu gătesc cu multe condimente și plante aromatice, așa că simplitatea rețetei m-a dat gata. Varza noastră de anul ăsta a fost un eșec, dar măcar nu s-a înmuiat. Totuși mâncarea nu a avut de suferit.

Neascultarea

      De câteva zile mă preocupă un gând. Mă uit la copilul meu de trei ani că nu mă ascultă cu anumite lucruri pe care îi spun să le facă. Și normal că simt frustrare, dar de fiecare dată un glas interior îmi spune că așa îi fac și eu lui Dumnezeu. De fapt, se întrepătrund mai multe lucruri, pe care le-am aflat de la persoane mai experimentate și din cărți duhovnicești:

• copiii sunt neascultători dacă și părinții sunt neascultători (de Dumnezeu).
• copiii sunt dați părinților spre vindecarea lor de patimi
• copiii sunt oglinda părinților, ei vor urma modelul acestora și vor imita chiar și starea interioară

      Cu alte cuvinte, ceea ce le lipsește site-urilor și articolelor de tot felul despre creșterea și educarea copiilor sunt sfaturi despre cum să te educi mai întâi pe tine ca părinte ca să poți avea copiii pe care îi dorești.

      Modelul meu suprem, ca să zic așa, pentru că am mai multe modele în ceea ce privește creșterea copiilor, este o familie cu copii numeroși și foarte liniștiți și nu unul, doi, ci toți sunt așa. Sunt sigură că cel mai puternic ajutor le este rugăciunea, dar nu cea de seară și dimineață și atât, ci permanentă. Și nu aș fi atât de sigură, dacă nu aș fi încercat și eu să mențin o stare de rugăciune interioară permanentă, ale cărei roade le-am simțit. Din păcate am cam pierdut din râvnă, deoarece rugăciunea necontenită necesită anumite eforturi pe care eu nu le fac constant.

Ce ascultăm în casă - Update

• Comptines et chansons (Youtube) - pentru lb. franceză
• Sfânta Evanghelie - citită de pr. Mircea Stoleriu (se poate lua de pe net*)
• Patericul - idem*
• Epistolele Pauline - idem*
• Cutiuțele muzicale
• Muzică simfonică/colinde în perioada Crăciunului
• Radio Trinitas
• Alte cântece ad-hoc, direct pe laptop

      Ascultăm zilnic, în diferite cantități, dar nu de toate într-o zi, ci câte una din fiecare categorie.

 

      Update 26.03.2014: Nu mai ascult RFI și BBC. Nu mă ajută la acomodarea cu limbile, pentru că nu pot fi atentă, ar trebui să stau să ascult în mod special și nu e timp. Dar nu asta e problema cea mai gravă, ci faptul că fiind posturi de știri din Franța, respectiv Marea Britanie, repetă în cursul unei zile problemele cele mai arzătoare ale momentului, și anume cum se luptă minoritățile ,,defavorizate" să obțină ,,drepturi". Sincer, nu ascult știrile cap-coadă, dar limbajul ,,de specialitate" îmi răsună zgârietor în urechi și astfel îmi dau seama despre ce e vorba.

 

 

 

 

 

      Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma şi Gomora ploaie de pucioasă şi foc din cer de la Domnul

      Şi a stricat cetăţile acestea, toate împrejurimile lor, pe toţi locuitorii cetăţilor şi toate plantele ţinutului aceluia. (Geneza, 19, 24-25)

 

      Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrînaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. (I Corinteni 6,9-10)
 

 

 

Anca

      Această postare o dedic unei persoane extrem de dragi, cu care am împărțit bunele și relele anilor de liceu și cu care împărtășesc bucuriile și încercările statutului de soție și mamă pe care îl avem fiecare în familia ei.

 

      ,,Să spunem mai întâi câtă dulceaţă aduce prietenia. Când [prietenul] vede pe prietenul său, se luminează si se revarsă din sine [se topeşte], se împleteşte cu acela cu o împletire care conţine o dulceaţă sufletească negrăită [şi tainică]. Şi chiar dacă numai îşi aduce aminte [anamnesis] de el, îi învie si i se-ntraripează mintea [dianoia].(...)

      Degeaba îmi mustraţi cuvântul gândindu-vă la cei care sunt prieteni numai aşa [de formă], având părtăşie la mese şi fiind prieteni numai cu numele. Dacă cineva are un prieten de felul celor despre care eu vorbesc, va cunoaşte ce spun. Chiar dacă îl vede pe acest [prieten] în fiecare zi, nu se satură.(...)
 

      Atât de mare lucru este un prieten bun, încât de dragul lui sunt iubite şi locurile şi vremile [legate de el]. Căci după cum corpurile strălucitoare îşi lasă lumina să cadă în locurile din apropiere, aşa şi prietenii îşi lasă harul [farmecul] [charis] în locurile în care au fost prezenţi. Şi adeseori stând fără prieteni în locurile acelea, am lăcrimat şi am suspinat, aducându-ne aminte de zilele în care eram [acolo] dimpreună cu ei.
 

      Nu este cu putinţă să înfăţişăm cu cuvântul câtă dulceaţă este în prezenţa prietenilor. Numai cei care au experienţa [acestor lucruri] ştiu. Iar de la un prieten este cu putinţă să ceri şi să primeşti un har [favoare] [charis] fără nici o bănuială [şi împovărare].(...)
 

      Mare [lucru] este prietenia! Atât de mare, încât nimeni nu ar putea să o înveţe [de la altul], nici nu ar putea vreun cuvânt să o înfăţişeze, în afara trăirii ei.(...)
 

      Împreună cu prietenul suferă cineva cu bucurie înstrăinarea, pe când fără prieten nu ar vrea nici în ţara lui să locuiască, împreună cu prietenul şi sărăcia o putem răbda, iar fără el până şi sănătatea şi bogăţia sunt de nesuferit."

 

Sf. Ioan Gură de Aur - ,,Cuvântări despre viața de familie". Despre prietenie*

 

 

 

 

 

 

 

 

*Sursa

 

Donarea de organe

      Întâmplător, am aflat și eu adevărul despre transplantul de organe de la un ,,decedat" la o persoană vie, chipurile, spre a-i salva acesteia din urmă viața.

      Află și tu!

Noțiuni de învățat un copil*

1. departe-aproape
2. rece-cald-fierbinte
3. moale-tare
4. închis-deschis
5. mic-mediu/mijlociu-mare
6. scurt-lung
7. culorile și nuanțe de culoare
8. larg-îngust
9. jumătate-sfert-plin/întreg
10. pereche
11. drept-înclinat/pantă sau la deal-la vale
12. gol-plin
13. formule de politețe: mulțumesc-te rog-bună ziua-la revedere
14. animale domestice și sălbatice
15. insecte, păsări, flori, arbori
16. membrele corpului și organele interne
17. simțurile
18. greu-ușor
19. scund-înalt
20. subțire-gros

*nu e musai să folosești Montessori, copilul poate învăța din mers, dacă mama este atentă la detalii și îi explică copilului fiecare situație. Montessori este o metodă care poate suplini lipsa de informație de care copilul ar putea beneficia ad-hoc (de exemplu, îi dai un pahar cu apă și îi explici ,,uite, e plin, hai să-ți arăt cum e gol, ia bea apa!")

      Voi reactualiza lista pe măsură ce îmi mai vin idei.

Cubic

      Auchan - piese de îmbinat Cubic, vărsate, 90 bani/piesă, plastic ușor, 4 culori, foarte faine, poți face căsuțe cu gard, tren (sunt și roti) etc.
      Mă joc, pardon, Ștefan se joacă foarte mult cu ele =))
      Unele piese seamănă cu Happy Cube, un joc pe care aș vrea să-l achiziționez.
      Piesele au mai multe modele, trebuie căutate.

Materiale

      Pentru că vreau să confecționez în casă niște jocuri pentru copii și vreau ca și ei să învețe să utilizeze materiale pe care le au la dispoziție pentru a crea ceva nou, am început să strâng următoarele:

• capace de diferite culori și mărimi de la bidoane de apă/suc/iaurt/lapte
• cartoane - pe astea am început să le strâng de când eram adolescentă, am venit în casa bărbatului meu cu ele ca și cu o zestre și i-am declarat război în caz că mi le aruncă :)))
• caserolele de la carnea de 1 kg din Kaufland
• cercuri cu rol de sigiliu de la bidoane
• bidonul de 5 l de la săpunul Mitia

      Sper să nu ajung așa:

Sursa

Cum se joacă Ștefan singur - 3 ani

1. în cadă cu diferite recipiente, toarnă apă, cu săpunul
2. cu nisip de lună, face forme cu capace
3. cu bile de sticlă, le toarnă dintr-o cutie în alta
4. cu mașinuțe - și le aranjează în diverse locuri, le cară în pungă
5. cu pungi - cară prin casă tot felul de obiecte
6. cu pensulă și acuarele, deocamdată dungi
7. cu markere și white board
8. cu cretă pe tablă, dar face multă mizerie
9. cu cuburi câteodată, dar s-a cam plictisit
10. taie hârtie cu foarfeca
11. desene - Mașa și Ursul

      De reactualizat.

Montessori, jucării și durere de cap

      Jucăriile on-line. Sper să nu se fi înțeles din postarea precedentă că sunt adepta cumpărării de cât mai multe jucării, ca să aibe copilu'.

      Am descoperit câteva jucării educative inedite pe anumite site-uri și plănuiesc să le achiziționez vreodată. De asemenea există jucării care nu se găsesc în magazine și care nu fac parte neapărat din cele educative, dar care m-au atras.

 

(Ca o paranteză, am făcut o patimă din asta înainte să înceapă postul, în sensul că stăteam foarte mult timp pe net cu ochii lipiți de coloritul atrăgător al magazinelor on-line, mă enervam când trebuia să mă întrerup și căutam mereu un pic de timp să mai cercetez jucării. Întâmplându-mi-se o durere teribilă de cap, după vreo câteva astfel de zile, m-am gândit că e timpul s-o las mai moale. Am lasat-o mai moale, dar am revenit și într-o seară fiind toate condițiile favorabile - copiii dormeau, nu mai aveam nimic de făcut -  am vrut iar să ,,scotocesc" după jucării, însă mi s-a pus așa o ceață pe ochi, încât chiar nu puteam să continui - de fiecare dată când exagerez cu ceva, mi se întâmplă un lucru care mă potolește: fie mă îmbolnăvesc eu, fie unul din copii, fie ceva care mă scutură. Așadar, am decis să folosesc perioada postului ca să mai domolesc căutarea asta mâncătoare de timp și de energie)

 

      Montessori. De mult voiam să scriu despre acest subiect. Această metodă de educație nu este obligatorie ca să faci dintr-un copil un om pe cinste, dar ajută la îmbunătățirea anumitor aptitudini ale copiilor. (Eu la început am căzut în deznădejde, văzând câte ,,trebuie" să fac cu copilul)

așa cum au observat și alte mame, materialele didactice originale sunt scumpe, dar se pot înlocui cu success cu ce ai prin casă

ca orice invenție  a ultimelor secole, Montessori este o redescoperire a unor lucruri care se practicau de mii de ani fără prea multă teorie. Trăim secolul teoriei, pentru că locuim la bloc, lucrăm la birou și munca fizică nu ne mai epuizează, așa că avem timp de filozofări - ca și mine de altfel, hihi

soluția nu este să ignori complet această metodă, ci să iei ce crezi că se portivește ție și copilului și situației financiare a familiei tale

eu folosesc Montessori ca idei de activități și nu găsesc util să procedez exact cum spune metoda

      În altă ordine de idei, nu folosesc doar idei marca Montessori, ci mă inspir și din bloguri. În următoare postare o să intru un pic în detalii.

Crowded

      Zilele acestea sunt extrem de aglomerate. Pur simplu nu mai există timp pentru micile mele hobby-uri. Copiii sunt solicitanți, din toate punctele de vedere și ziua se umple cu micile treburi pe care trebuie să le fac pentru ei:

• suc de fructe dimineața (cu spalat storcătorul)
• hrănit fiecare copil de mai multe ori pe zi, fiecare pe unde îl prind, unul scuipă, altul râde, trebuie să-i conving să mănânce ce le dau
• casnice - unele zilnice, altele la 2, 3, 4 zile: cumpărături, gătit, spălat rufe, călcat, spălat vase (care ia o grămadă, cunoscătorii știu), curățenie prin diverse colțuri, inepuizabila și obositoarea strângere de obiecte și jucării mari și mici,mici, mici.
• baia copiilor - zilnică sau nu
• plimbarea de o oră, când e frumos
• joacă cu fiecare în parte

      Mai nou, am și câteva ,,proiecte" noi de care mă ocup printre picături:

• căutat jucării on-line
• căutat activități de făcut cu Ștefan, pentru că, evident, jucăriile pe care le are nu sunt suficiente ca să acopere energia lui de 3 ani, dar are nevoie și de implicarea mea, așa că trebuie să facem diverse lucruri care să îi placă și din care să și învețe.

Program

      Programul zilnic al lui Ștef arată cam în felul următor:

trezire 7.00-8.00
mic-dejun 8.00-9.00
joacă/activități/ieșit la cumpărături/parc
desene 30 min-1h
joacă/activități
prânz
joacă în baie - zilnic/1 dată la câteva zile
gustare
somn 14.30-16.00 sau 16.00-18.30
joacă/activități
desene 30 min-1h
culcare 21.30-23.00

Elevii unei şcoli din Ploieşti, pe locul 2 în lume

O echipă formată din patru elevi ploieşteni a ocupat locul al doilea la un concurs la care au participat peste 300 de elevi de pe trei continente.

Trei elevi de clasa a VIII-a și unul de clasa a VI-a de la Şcoala Gimnazială "Sfântul Vasile" din Ploieşti au participat la concursul "Student Automotive Design Challenge".

Elevii au fost motivaţi ca, în 10 săptămâni, să construiască o jucărie motorizată pe placul colegilor lor mai mici. Aşa că au conceput un chestionar pentru colegii de la clasele I-IV, iar, în urma răspunsurilor primite, au decis să construiască un "melc vitezist".

Aşa a luat naştere melcul Hurry, pentru care a fost folosit un kit pus la dispoziţie de firmele organizatoare, Honeywell şi SAE International, dar şi materiale propuse de elevi (ei au folosit polistiren şi mingi de ping pong, de exemplu).Cei patru elevi (Eduard Voinea, Andrei Popescu, Alin Dodici şi Alexandru Tudose) au fost coordonaţi de profesorii Mariana Osman (fizică), Tatiana Pană (matematică) şi Adrian Nicolae (educaţie plastică).

Primul loc a fost ocupat de o echipă chineză, care a realizat o impresionantă maşină de salvare. Locul trei a revenit unei echipe din Mexic.

 

Video

 Sursa: Yahoo News