Dragă cititorule, nu știu dacă ai aflat despre deshumarea Părintelui Gheorghe Calciu, unul dintre numeroșii martiri ai temnițelor comuniste. După șapte ani de la adormirea sa, trupul i-a fost găsit neputrezit, ceea ce îl arată pe Părintele a fi sfânt. Deși deshumarea și acest semn minunat sunt controversate, deoarece contravin dorinței testamentare lăsate de Părintele, sfințenia acestui om nu poate fi negată.
Te rog să citești mai multe despre acest lucru în publicațiile on-line despre Părintele Calciu, pe care te las să le găsești singur.
Dar nu despre asta voiam să-ți vorbesc, ci despre un text minunat pe care l-am găsit în cartea Viața Părintelui Gheorghe Calciu, alcătuită cu sprijinul Mănăstirii Diaconești (editura Christiana, București, 2007). Iată ce spunea Părintele despre copilăria sfinției sale, într-un dialog cu cineva.
,,La noi în sat cam jumătate din populație era românească, iar cealaltă jumătate era formată din lipoveni, ruși, turci, tătari și evrei. Oamenii se înțelegeau foarte bine, dar încuscriri nu se făceau. Fiecare era cu legea lui. Cu lipovenii, care erau pescari, făceam troc: noi le dădeam grâu și făină, iar ei ne aduceau pește - la noi peștele era a doua mâncare, după lapte, cartofi și mămăligă.
- La școală aveau clase separate?
- Nu. Școala o făceam împreună, dar în afara orelor de clasă, preotul rus îi învăța pe copiii lor scrierea rusă și cântarea bisericească, iar hogea îi învăța pe turci scrierea arabă și Coranul. Și preotul, și hogea erau mai drastici decât învățătorul nostru și-i cam atingeau pe copii cu nuiaua. În rest, eram prieteni cu toții și ne jucam împreună. Pe copiii de lipoveni îi declaram turci și noi eram moldovenii lui Ștefan cel Mare - că nu vedeam atunci nimic mai eroic decât Ștefan cel Mare. Purtam lupte, dar toate erau în joacă. Am fost foarte buni prieteni între noi.
- Cum s-ar zice, făceați acolo un fel de multiculturalism!
- Da, și i-aș invita pe oficialii Uniunii Europene să meargă la Mahmudia, în Delta Dunării, să ia lecții de adevărat multiculturalism de la învățător, popă și hoge. Deși cred că multe se vor fi schimbat și pe acolo în rău, sub influența culturii masono-europene..."
După ce am citit acest lucru m-am gândit cât de frumos și cât de trist! Cât de frumos (încă) trăiau oamenii, în special românii acum nici o sută de ani. Cât de trist că astăzi ne-am lăsat mintea încâlcită de satana și încercăm să reinventăm cu mintea noastră întinată valori care altădată existau de la sine în sufletul ortodox.
Să ne rugăm să fim noi schimbarea pe care vrem să o vedem în lume.
Să ne rugăm să fim noi schimbarea pe care vrem să o vedem în lume.
