Conexiuni

      În liceu, confruntându-mă cu o cantitate mare de informații și timp limitat, citeam (degeaba) cărți de genul ,,Învață cum să înveți". Una din ideile principale pe care le-am reținut din ele - și care mi s-a confirmat prin experiență personală - este că un om învață mai ușor dacă face legături între informații.

      Pentru că am doi copii mici pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, sper să-i fac creștini mari, încerc să fiu atentă la cum își educă oamenii credincioși pruncii, cum îi conving să renunțe la obiceiuri rele și cum le vorbesc. Din ce am observat până acum, pot spune că o educație reușită se face printr-un dialog permanent cu copilul, căruia trebuie să i se prezinte realitățile vieții în mod firesc, fără minciuni, prosteli, rușini fățarnice din partea părinților și, desigur, potrivit fiecărei vârste.

      Citesc acum o carte* scrisă de un preot rus, despre educația fetelor (mai exact, cum să discuți cu o fetiță despre problemele arzătoare ale maturizării) și această carte este scrisă sub forma unui dialog între mamă și fiica ei, în intervalul de vârstă a copilului 5-15 ani. Tonul exprimării este unul firesc, deschis, și ceea ce mi-a plăcut mult sunt explicațiile prin analogie cu viața plantelor/animalelor, pentru ca un copil să înțeleagă că face parte din lumea creată de Dumnezeu și mai ales că existența lui nu este întâmplătoare și fără scop. Toate explicațiile, însă, sunt expuse într-o perspectică creștină, nu izolate și repezite, așa cum procedăm câteodată cu copiii din lipsă de timp (care e de fapt o falsă îndreptățire), lenevire, lipsă de dăruire față de ei. Lucrurile privite astfel în conexiune cu Dumnezeu, prin relații de cauză-efect, sunt mai ușor de înțeles de către cei mici, dar și mai ușor de reținut! Explicațiile fade, lipsite de interes sunt imediat percepute de copil ca fiind incomplete, iar acesta va căuta amănunte în alte surse, care de cele mai multe ori nu sunt de dorit.

      Dumnezeu să ne ajute pe toți părinții să ne creștem pruncii cu dragoste, înțelepciune, răbdare și blândețe.

 

*Cartea fetelor, preot Alexei Gracev, ed. Credința strămoșească, 2006

Ordinea și curățenia în casă

      Cele mai folositoare sfaturi pentru organizarea treburilor casnice (în căminul meu) mi s-au părut următoarele:

 

• să te ocupi în fiecare zi de un singur colț din casă pentru a face curățenie/ordine - aceasta însemnând un raft, un dulap mic sau o zonă din cameră, dar să nu fie ceva obligatoriu zilnic
• să te ocupi de o singură activitate pe zi în loc de câte 5 min din 10 trebușoare, mai ales când trebuie să te întrerupi constant pentru nevoile copiilor. Eu mă descurc de minune în felul acesta. Fiecare treabă din următoarea categorie este destinată unei singure zile: goblen, cusut, călcat, internet, citit (duminica). Acestea nu sunt, ca să zic așa, urgențe. Următoarele le îndeplinesc în funcție de nevoie, nu au zile prestabilite: gătit, cumpărături, spălat rufe. Curățenia generală se face de regulă la sfârșit de săptămână. Nu am un tabel cu ce trebuie făcut în fiecare zi, pentru că nu pot să îl respect. Am încercat mai mulți ani, fără succes. Dar principiul de mai sus e nou și funcționează; dacă îl am în minte e suficient. În plus, ajută și experiența, după câțiva ani te obișnuiești cu locuința, cu nevoile familiei tale și intri automat într-o rutină.

      Unde domnește haosul, este nevoie de multă organizare.

Cratima și gerunziul

      Două lucruri pe care le-am reținut din liceul de filologie pe care l-am absolvit, dintre care pe unul l-am învățat de la mama :)), sunt următoarele:

• dirigintele (prof. de română) ne-a atras atenția că sărăcirea limbii se face și prin evitarea utilizării unor timpuri verbale, în mod special a perfectului simplu (specific mai ales în zona Olteniei: fusei, mersei, făcui). Toate timpurile verbale sunt corecte, chiar dacă perfectul simplu pare regional, retrogad sau demodat, și trebuie utilizate în funcție de timpul (de aceea se și numesc timpuri) despre care se vorbește. Fără să discut cu ea despre detaliul acesta, mama s-a arătat deranjată de faptul că la orele ei (e profesoară) elevii, când sunt puși să explice sau să spună teoria, evită cu desăvârșire gerunziul (fiind, mergând, făcând) și abuzează de perfectul compus (am fost, am mers, am făcut). Culmea e că după sesizarea ei, chiar am observat acest lucru la multe persoane din jurul meu (eram și eu înconjurată de mulți copii).
• tot dirigintele ne-a sfătuit să folosim cu încredere și în scris, și în vorbire cratima în situații precum: care-mi place, în loc de care îmi place, ce-i dai, în loc de ce îi dai. Nu am reținut motivul, dar mi se pare că este evitată o anumită poticnire și limbajul devine mai fluid.

  

Jucării

Jucării pe care ar trebui să le aibă un copil mic și care au succes:

1. cuburi de construcție
2. piese de îmbinat - conectori și alte piese
3. mașinuțe
4. păpuși/plușuri
5. recipiente de diferite culori/dimensiuni/tipuri
6. cretă/creioane/acuarele/pensule/markere/carioca și hârtie
7. cutie/coș cu multe obiecte de diferite tipuri pe care să le studieze singur
8. cărți cartonate/textile/plastic
9. mingi de diferite mărimi, texture - mai ales la băieți
10. puzzle