Este romanul polonezului Henryk Sienkiewicz, laureat al premiului Nobel, pentru literatură. Probabil că cei mai mulți au văzut filmul omonim, dar nu au citit și cartea. Filmul nu a reușit să mă atragă așa cum a reușit cartea, mai ales că, după cum se știe, filmele se străduiesc să arate explicit ceea ce cartea doar sugerează. În plus în carte accentul este pus pe zbuciumul sufletesc al personajului principal masculin, în drumul său spre Hristos și spre o iubire curată, pe cand filmul nu poate reda acest lucru decât dacă producătorul/scenaristul/regizorul este creștin.
Deci recomand din inimă această carte, descrierile relelor moravuri ale Romei antice sunt discrete, nu te fac să roșești (precum în unele opera românești :D), este o carte care m-a impresionat până la lacrimi. M-a uimit faptul că autorul (care se pare că a fost catolic) pare să aibă o teologie mai mult ortodoxă sau, în orice caz, fără elemente străine ortodoxiei. Din punctul meu de vedere, a reușit să exprime fidel trăirea credinței de către primi creștini.
Contextul romanului este realist, dar povestea în sine, precum și personajele principale sunt fictive. Pentru mai multe detalii, citiți!
