La
cincisprezece ani, are loc o intamplare care ii incredinteaza inima pe vecie de
adevarul credintei crestine. Unul din prietenii fratelui sau mai mare, ca sa-l
faca sa lepede toate „ciudateniile” sale, s-a apucat sa-i spuna teoria lui
Darwin si ca Hristos nu este Dumnezeu. In sufletul tanarului s-a strecurat
atunci indoiala si, in nevinovatia sa, si-a zis: „Voi merge sa ma rog si, daca
Hristos este Dumnezeu, mi Se va arata, ca sa cred”. Insa, dupa cateva ceasuri
de rugaciune incordata, nimic nu s-a aratat — nici o umbra, nici un glas. Atunci
tanarul si-a zis, punand gand bun si cu marime de suflet:
„Si simplu om sa fi fost Hristos, cum mi-a spus Kostas,
merita sa-L iubesc, sa-L ascult si sa ma jertfesc pentru El. Nu doresc nici
Rai, nici altceva. Sfintenia si bunatatea Lui merita orice jertfa!”.
Iar Domnul, Cel ce locuieste intru cei smeriti si blanzi si
fara de rautate, nu a trecut cu vederea lupta plina de barbatie a tanarului
Arsenie cu duhul necredintei.
„Atunci mi S-a aratat Insusi Hristos intr-o Lumina negraita.
M-a privit cu multa dragoste si mi-a spus: «Eu sunt Invierea si Viata. Cel ce
crede in Mine, si de va muri, viu va fi»”.
Familia Ortodoxă, nr.7, iulie, 2014
