Greșeli în educație - vârsta 2-3 ani

• A-i spune să facă ceva, printr-un ton provocator, făcându-l să se răzvratească. De exemplu: TU va trebui să le strângi! (daca a împrăștiat ceva intenționat), în loc de: te rog să strângi, cu un ton neutru.
• A-l gâdila sau a-l face să râdă peste măsură atunci când e necăjit, cu scopul de a-i stinge supărarea. Nu sunt sigură că este neapărat o greșeală, dar mie mi se pare că astfel părintele sare peste etapa de dialog cu copilul (,,spune-mi de ce ești supărat?"/,,vreau să vorbești cu mine" etc.) și chiar peste etapa de reconciliere (,,iartă-mă dacă te-am supărat"/,,hai să ne împăcăm"), iar copilul rămâne cu o rană nevindecată, ce se reactualizează la fiecare supărare. Nu am auzit nicăieri că râsul vindecă neînțelegerile dintre oameni, dar știu că prin comunicare și iertare, acestea se sting.
• Ne e frică de propriul copil. De exemplu, când ne cere ceva care trebuie să-i refuzăm și știm că va avea o reacție negativă, chiar violentă, reacționăm noi înaintea lui de frică, amenințănd în avans și sărim în acest fel două etape: etapa de refuz și etapa de întărire a refuzului. Copilul: Vreau să mă uit la desene. Părintele: Să nu te aud, că te trimit în dormitor/îți iau mașinuța - greșit! Ar trebui să îi spunem: Nu, te uiți mai târziu/te-ai mai uitat odată astăzi/Așteaptă să termin treaba și ne uităm împreună etc.
• În general, sărirea peste anumite grade de refuz sau de limitare a libertății copilului se reflectă în atitudinea recalcitrantă a copilului, care, fiind bruscat verbal, vă reacționa mai violent decât este cazul.
• Grade de limitare a libertății copilului, în accepțiunea mea: 1-mutarea atenției asupra unui alt lucru, 2-nu ai voie/ar fi bine să nu faci asta, 3-te-am rugat să nu faci asta, 4-dacă mai faci, îți iau jucăria, 5-du-te la colț/în dormitor
• Hai, găsiți-vă, ăștia cu drepturile omului să vă luați de exprimarea mea :))