Propun ca varianta cuvântului care definește unul din obeictele de joacă preferate ale copiilor să rămână topogan. Motive:
- În încercarea de a-l învăța pe fiul meu să pronunțe cuvântul corect și anume tobogan, mi-am dat seama că în momentul în care va intra în contact cu alte persoane - dintre care n-am auzit nici măcar două care să spună tobogan (una e posibil să fi auzit totuși) - atunci tot ce m-am străduit să îl învăț se va pierde. Și atunci nu voi rămâne decât cu o dezamăgire și un efort făcut în zadar, care putea fi canalizat spre un aspect mai important al educației.
- Nici măcar eu nu pronunț tobogan, deorece lingvistic este mai dificil și fonetic sună mai bine topogan.
- Nu este la fel de grav cu a accepta variantele eronate succesuri, mi-ar place, mam dus etc., în locul variantelor corecte succese, mi-ar plăcea, m-am dus. Am dat aceste exemple, nu pentru că au fost vreodată propuse pentru modificare, ci pentru că la fel ca în cazul toboganului sunt folosite de un număr foarte mare de persoane.
- Nu doresc revoluționarea limbii române, ci încerc să atrag atenția asupra necesității de a fi maleabili în ceea ce o privește, deoarece, în opinia mea, calea de mijloc trebuie căutată în toate aspectele vieții noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu